Nu poți fii sinceră într-o lume care urăște sinceritatea. Nu pentru că n-ai putea. Ci pentru că lumea nu vrea adevăr. Vrea confirmări. Vrea mângâieri verbale. Vrea să audă că e bine, că totul e sub control, că se rezolvă, chiar și atunci când arde tot. Sinceritatea nu mai e virtute. E defect de caracter. De-aia a ajuns inamicul meu numărul unu. Cercul de oameni din jurul meu s-a micșorat considerabil. Aerul e mai curat. Respirația mai adâncă. Da, sunt mai singură. Și surpriza e că e foarte bine